Într-o seară de noiembrie, o vijelie neașteptată a lovit masivul. Matei nu se întorsese de pe creastă. În sat, panica s-a instalat rapid, dar Luca nu a așteptat echipa de salvare. El nu întreba unde este fratele său; el știa .
Această „înțelegere” era blestemul și darul lor. Era o oglindă mentală care nu le permitea nicio clipă de singurătate absolută. Capitolul 3: Noaptea Marii Încercări ГЋnИ›elegerea gemenilor
A urcat muntele pe o vizibilitate zero, ghidat nu de lanternă, ci de o tracțiune magnetică în centrul ființei sale. Simțea frigul lui Matei infiltrându-se în propriile oase. Simțea frica ritmică, ca o bătaie de tobă, care îi spunea că fratele său alunecase într-o ravenă. Capitolul 4: Dincolo de cuvinte Într-o seară de noiembrie, o vijelie neașteptată a
Când Luca l-a găsit pe Matei, acesta era prins între două stânci, cu piciorul fracturat. Nu au schimbat niciun cuvânt. Luca și-a dat jos haina și l-a învelit, iar în acea atingere, un întreg flux de amintiri și încurajări a trecut de la unul la altul. „Înțelegerea” lor a devenit un pod de căldură. El nu întreba unde este fratele său; el știa
Adevărul era însă mult mai profund. Ei nu aveau nevoie de vorbe. Când Luca își lovea degetul cu ciocanul în atelier, Matei, aflat la kilometri distanță pe munte, tresărea și își freca propria mână, simțind o înțepătură fantomă. Când Matei era cuprins de melancolia unui apus prea sângeriu, Luca devenea agitat, simțind o greutate în piept pe care nu o putea explica clienților săi.
În satul montan Piatra Corbului, toată lumea știa de gemenii familiei Avram. Deși identici la chip — cu ochi de culoarea chihlimbarului și părul ca pana corbului — Luca și Matei erau ca două versuri ale aceluiași poem care refuzau să rimeze în public.
